Scoala de Vara editia 2015 s-a desfasurat la Baia de Fier. Ca si la editia Scolii de Iarna din acest an, partenerul nostru a fost White Wolf Club.
A fost o experienta completa trup-minte-suflet, careia 50 de cercetasi si lideri i-au raspuns Gata Oricand!
A fost o experienta completa trup-minte-suflet, careia 50 de cercetasi si lideri i-au raspuns Gata Oricand!
Ziua 1 (22 iulie)
Grupul din Bucuresti (cercetasi de la Unitatea "Fratii Dimancescu" si Grupul de Initiativa “Alexandru Daia”) a plecat din autogara Militari cu un autocar al companiei 
- le multumim pentru sprijin!
Dupa 4 ore de mers, la Horezu am schimbat autocarul. Am ajuns in Baia de Fier, unde am fost intampinati de cercetasii Unitatii “General Dragalina” Targu Jiu.
A urmat o festivitate scurta de deschidere, Gabriel Dan Chiriac (GD) gazda si profesorul acestei scoli (instructor de alpinism si parasutism - recordmanul national la salt cu parasuta) ne-a urat bun venit, iar Sorin David – comandantul taberei - a citit regulamentul campului si programul zilelor urmatoare. S-au format patrulele si s-au impartit insignele de scoala.
- le multumim pentru sprijin!
Dupa 4 ore de mers, la Horezu am schimbat autocarul. Am ajuns in Baia de Fier, unde am fost intampinati de cercetasii Unitatii “General Dragalina” Targu Jiu.
A urmat o festivitate scurta de deschidere, Gabriel Dan Chiriac (GD) gazda si profesorul acestei scoli (instructor de alpinism si parasutism - recordmanul national la salt cu parasuta) ne-a urat bun venit, iar Sorin David – comandantul taberei - a citit regulamentul campului si programul zilelor urmatoare. S-au format patrulele si s-au impartit insignele de scoala.
Nu am avut timp sa rasuflam bine, caci a sunat apelul pentru plecare in prima activitate. Ne-am luat doar rucsacii de tura, sacii de dormit, izoprenele si strictul necesar de echipament (rucsacii mari, corturile si restul echipamentului le-am lasat la cabana White Wolf Club).
Dupa ce ne-am facut plinul sticlelor cu apa pentru drum si am luat dupa puteri si cateva unelte, am plecat in coloana, cu GD in frunte.
Am facut popasuri dozate, pentru odihna si regrupare. Ajunsi pe traseul de creasta, ploaia a inceput mai puternic. Am fost siliti sa asteptam sub un copac aproape 30 de minute sfarsitul unei rafale reci.
Dupa un traseu de padure am ajuns la o formatiune spectaculoasa: Sura Haiducilor. De data asta urma sa adaposteasca cercetasi :-)
Dupa ce ne-am lasat bagajele si am luat o gustare, am intrat intr-o grota din apropiere. Cu uneltele pe care le-am adus cu noi am reusit sa facem o amenajare pentru innoptat: bolovanii si pietrele au fost mutati spre pereti. Tereneul a fost nivelat pe cat posibil pentru a putea sa ne asezam izoprenele si sacii de dormit. Temperatura in interior este constanta - 10 grade C, umiditatea fiind insa destul de ridicata. Avantajul mare a fost ca nu batea vantul care incepuse afara.
La cina am mancat conserve incalzite “la lopata” a la Gabi Cervatiuc :-)
Pentru puii de lup am ales varianta de dormit sub cerul liber, protejati doar de bolta “surei” si adapostiti de curenti langa un perete, intr-un “barlog” improvizat, vegheat de lupii mai mari (lideri) si de foc. Noaptea petrecuta atat de neconventional (grota sau in “sura”) a fost o experienta cu totul inedita atat pentru cercetasi, cat si pentru lideri.
Ziua a 2-a (23 iulie)
Dupa micul dejun frugal, un grup a coborat spre tabara de baza din Baia de Fier pentru a instala corturile. Am campat la “peluza” terenului de sport, pe un gazon verde, sub care solul era insa destul de pietros/neprietenos, dand de furca ancorelor corturilor. Ne-am dispus in 3 subcampuri: pui de lup, temerari + calauze si lideri.
Al doilea grup a ramas pana la orele pranzului pentru a mai face amenajari in grota si la exterior, in fata intrarii (trasarea potecii de acces, inlaturarea vegetatiei in exces etc.).
Dupa pranzul servit de toti in tabara, a urmat un concurs de orientare sportiva. Pe o harta la scara 1:10,000 am avut de parcurs un traseu cu 4 posturi de control, traseul intermediar fiind la alegerea patrulelor (4 mixte cutezatori + calauze si 2 de pui de lup). Patrulele au plecat decalat la 5 minute, cei mici la sfarsit. A fost o noua experienta inedita pentru majoritatea dintre noi, obisnuiti cu orientarea clasica (busola, azimut, puncte de control pe directie cu sau fara distanta precizata). Si ceva cu totul deosebit pentru puii de lup!
Si fiindca ziua nu putea sa se incheie fara o activitate de seara, am vizitat Pesterii Muierii, formata de un vechi traseu al raului Galbenu. Galeria parcursa este amenajata si iluminata, fara mari emotii de explorare. Se pot admira formatiuni clasice - stalactite, stalagmite, coloane, domuri, perdele, cascade - trecand prin Sala Turcului, Sala Minunilor si Sala Guano. Am intalnit si lilieci, am admirat un schelet de urs fosil, ne-am strecurat in mersul piticului pe o portiune cu plafonul jos si in cele din urma am ajuns la o iesire situata la sud de intrare, chiar in Baia de Fier.
Intorsi la tabara am mancat un gulas la ceaun si ne-am culcat, vegheati de plantoane (1 lider + 2 cercetasi / schimb).
Ziua a 3-a (24 iulie)
Desteptarea a fost devreme (6:30). Dupa inviorare si micul dejun ne-am grupat la cabana si am plecat spre Polovragi. Acelasi traseu de urcare ca in prima zi, numai ca odata ajunsi pe creasta, de la Varful Sohodol am pornit pe cruce albastra spre est. Am iesit prin padure la raul Oltet, pe care l-am trecut cu pasul.
Ne-am regrupat si am ajuns la Manastirea Polovragi. Primul grup a plecat mai departe pe Cheile Oltetului, in urma masinii cu echipament.
Am ajuns la orele pranzului la un viaduct peste raul Oltet. Aici avea sa se desfasoare un "atelier de curaj". Echipa White Wolf Club instalase si testase traseul de rapel (montat pe mijlocul podului, la 35 metri inaltime) si cel de tiroliana (avand ca punct de plecare capatul podului). Dupa un instructaj facut de GD am lasat libere punctele de plecare si asigurare, asteptandu-ne randul, unii cu nerabdare, altii cu emotii.
A fost o experienta cu totul memorabila. Senzatia pe care o ai cand care cobori pe cealalta parte a parapetului podului si te lasi pe "mainile" echipamentului / celui care te asigura, este cel putin “interesanta”. Urmeaza manevrarea“gri-gri”-ul pentru a te lasa pe spate, coborand pe picioare portiunea laterala care te aduce sub pod. Iar apoi desprinderea pentru a incepe coborarea efectiva in rapel, filand coarda.
Intre timp mancam un pranz incalzit la primus. Ne intoarcem spre tabara pe un alt traseu, urcand inca putin pe Cheile Oltetului. Trecem raul si intram in padure. Ajungem pe creasta mergand pe cruce rosie si coboram spre Baia de Fier, pe o portiune comuna cu traseul din ziua a 2-a.
Ne-am regrupat si am ajuns la Manastirea Polovragi. Primul grup a plecat mai departe pe Cheile Oltetului, in urma masinii cu echipament.
Al doilea grup a vizitat manastirea (ctitorita la 1505) si Pestera Polovragi (cu o galerie vizitabila de 800 de metri).
Am ajuns la orele pranzului la un viaduct peste raul Oltet. Aici avea sa se desfasoare un "atelier de curaj". Echipa White Wolf Club instalase si testase traseul de rapel (montat pe mijlocul podului, la 35 metri inaltime) si cel de tiroliana (avand ca punct de plecare capatul podului). Dupa un instructaj facut de GD am lasat libere punctele de plecare si asigurare, asteptandu-ne randul, unii cu nerabdare, altii cu emotii.
A fost o experienta cu totul memorabila. Senzatia pe care o ai cand care cobori pe cealalta parte a parapetului podului si te lasi pe "mainile" echipamentului / celui care te asigura, este cel putin “interesanta”. Urmeaza manevrarea“gri-gri”-ul pentru a te lasa pe spate, coborand pe picioare portiunea laterala care te aduce sub pod. Iar apoi desprinderea pentru a incepe coborarea efectiva in rapel, filand coarda.
Dupa adrenalina acestei probe, tiroliana nu mai pare atat de motivanta, decat daca incerci o coborare cu capul in jos, figura incercata de cativa amatori de senzatii tari.
Intre timp mancam un pranz incalzit la primus. Ne intoarcem spre tabara pe un alt traseu, urcand inca putin pe Cheile Oltetului. Trecem raul si intram in padure. Ajungem pe creasta mergand pe cruce rosie si coboram spre Baia de Fier, pe o portiune comuna cu traseul din ziua a 2-a.
Ziua a 4-a (25 iulie)
Ziua incepe devreme pentru echipa restransa care si-a propusa sa faca un raid pana la Ranca (aprox 40 km). Participa cei de la White Wolf Club + de la noi 1 lider (Sorin David) si o patrula de calauze. Aveam sa aflam ca s-a mers constant si tare, dar traseul si peisajele extraordinare au fost extrem de motivante. La fel si atmosfera de camaraderie sportiva.
Toti cei ramasi in tabara am fost inspirati de stadionul pe care am campat :-)
Astfel, am organizat diverse concursuri si jocuri: scoutball, jocul lui Kim, trasul franghiei sau alergare sincron. Dar si un test de cunostiinte despre zona campului (istorie, geografie, flora, fauna si etnografie) - pregatit de Diana Habuc.
Puii de lup au mai avut si un joc de cautare a comorii, terminat cu o proba in care au localizat in padure o tinta dupa zgomot (fluier). Haita a avut si un moment incarcat de emotie, in care 2 aspiranti Tudor M. si Rares C. au primit esarfa de cercetas de la tata lup - Bogdan Codreanu.
A urmat focul din ultima seara, cu cantece de tabara si amintiri depanate la lumina jarului incins.
Ziua a 5-a (26 iulie)
Ultima desteptare in camp...
A fost frumos, ne-a placut si am invatat multe lucruri. Cercetasii si-au spus parerea, liderii au facut o analiza la cald, cu ce a fost bine si ce ar putea sa fie si mai bine data viitoare :-)
Ne strangem corturile si ne impachetam bagajele in rucsaci.
La festivitatea de inchidere calauzele Unitatii “General Dragalina” primesc multumirile liderilor pentru modul in care s-au implicat, inclusiv in activitatile administrative, acolo unde au dus greul. Au fost la inaltime, desi comandantul lor (Daniel Dragomir) nu a putut sa le fie de aceasta data alaturi. Se dau diplome pentru concursuri, dar si pentru implicare.
Iustinian Filip este declarat cercetasul taberei. Intr-un moment emotionant, cercetasul Robert Miu primeste o diploma de merit pentru toata activitatea desfasurata pe parcursul anului, dar si un voucher pentru articole sportive si echipament. Andrei Cervatiuc isi depune promisiunea si primeste esarfa de cercetas la cutezatori.
GD ne adreseaza un scurt cuvant de inchidere: suntem cercetasi si avem de muncit in continuare, pentru a fi la inaltimea traditiei, a cercetasilor care acum 100 de ani s-au jertfit pentru tara.
Cercetasii din Bucuresti isi iau ramas bun de la colegii lor din Targu Jiu. Plecam cu autobuzele spre casa, cu gandul la urnmatoarele activitati, dar si la vacanta!
[vezi mai multe fotografii din ziua a 5-a: (1/1)]
echipa ACT-RO
- vezi si alte scoli ACT-RO